Flexibilitatea nu se rezumă doar la cât de mult „te poți îndoi”.
Înseamnă și cât de repede te poți adapta atunci când planurile se schimbă, când ziua nu decurge așa cum ți-ai imaginat sau când trebuie să găsești un „da” acolo unde te așteptai la un „nu”.
Nu e vorba despre limita maximă
A fi flexibil nu înseamnă să cauți mereu amplitudinea maximă sau să mergi de fiecare dată până la limita ta. Uneori, tocmai zonele în care suntem deja flexibili ne atrag cel mai mult. Ne place să explorăm acolo unde ne mișcăm ușor, unde simțim progres și unde putem spune „uite, pot!”.
Dar flexibilitatea înseamnă și să îți cunoști limitele, fără să transformi fiecare limită într-un obstacol pe care trebuie neapărat să îl depășești.
Poate că, odată ce știi cât de departe poți merge într-o direcție, următorul pas nu este să mergi și mai departe acolo, ci să te întrebi: ce altă zonă din mine are nevoie acum să fie explorată?
Corpul funcționează la fel
Corpul funcționează într-un mod foarte asemănător. Când o zonă nu se poate adapta suficient, o altă zonă va compensa. Nu pentru că organismul „greșește”, ci pentru că încearcă permanent să găsească un echilibru.
Iar când începem să creăm mai multă stabilitate, siguranță și libertate acolo unde există nevoie, corpul nu mai trebuie să se bazeze atât de mult pe aceleași compensări. Mișcarea începe să se reorganizeze, iar ceea ce părea blocat poate, în timp, să devină mai liber.
Nu forța, creează condiții
Uneori, nu trebuie să forțezi mai mult.
Trebuie doar să creezi condițiile potrivite pentru ca organismul să își găsească singur mai multă libertate în mișcare.
Flexibilitate fizică. Flexibilitate mentală.
Ambele înseamnă capacitatea de a te adapta fără să-ți pierzi echilibrul sau pe tine 😊
Cu drag,
Renata
Citește și…
YOGA DINCOLO DE POSTURI
„…aia care aleargă cu muzica după ei prin centru…”
